Sari la conținut
În trend
Turism cultural

Romanic, gotic, renascentist sau baroc: cum se recunoaște stilul unei biserici vechi

Fațadă de biserică veche din piatră, cu arcade ascuțite și ferestre înalte

Stilul unei biserici vechi din Europa Centrală și de Vest se recunoaște în primul rând după forma arcelor și a ferestrelor: arcul rotund indică de obicei romanicul sau Renașterea, arcul ascuțit indică goticul, iar curbele bogate și decorul aurit indică barocul. Multe clădiri au fost construite sau refăcute de-a lungul mai multor secole, așa că pe aceeași fațadă pot apărea elemente din stiluri diferite. Câteva detalii observate în ordine permit totuși o datare aproximativă chiar și fără ghid.

Cum se recunoaște o biserică în stil romanic?

O biserică romanică se recunoaște după zidurile groase, ferestrele mici și arcele semicirculare, care îi dau un aspect masiv, aproape de fortăreață. Stilul s-a răspândit în Europa mai ales în secolele XI–XIII. Bolțile sunt adesea în formă de semicilindru, iar greutatea lor este dusă de pereți, de aceea deschiderile rămân mici și interiorul este întunecat. Portalurile au uneori mai multe arcuri rotunde în trepte, cu sculpturi simple.

În România, Catedrala romano-catolică Sfântul Mihail din Alba Iulia păstrează părți romanice importante, completate ulterior cu elemente gotice.

După ce detalii se identifică stilul gotic?

Stilul gotic se identifică după arcul frânt, ascuțit la vârf, după bolțile cu nervuri și după ferestrele înalte, care lasă multă lumină în interior. A apărut în secolul al XII-lea și a dominat construcția de biserici până în secolul al XVI-lea. Greutatea acoperișului este preluată de nervuri și transmisă în exterior prin contraforți, adică stâlpi masivi lipiți de zid, iar la marile catedrale prin arcuri butante. Pereții devin mai subțiri, iar clădirea pare să urce spre cer.

Exemple cunoscute din România sunt Biserica Neagră din Brașov și Biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca, ambele așezate în centrul istoric, prezentate și în ghidul despre orașele istorice Brașov, Sibiu și Cluj.

Ce deosebește clădirile din Renaștere?

Clădirile renascentiste se deosebesc prin simetrie, proporții calculate și revenirea la formele antichității: coloane, frontoane triunghiulare, cupole și arcade rotunde. Stilul a pornit din Italia în secolul al XV-lea. Spre deosebire de romanic, arcul rotund nu mai apare pe ziduri masive, ci pe structuri echilibrate și luminoase, cu elemente decorative inspirate din templele romane. În Transilvania, Renașterea apare mai ales în detalii, ca portaluri, ancadramente de ferestre sau capele, alipite unor biserici mai vechi.

Cum se recunoaște o biserică barocă?

O biserică barocă se recunoaște după fațadele ondulate, decorul abundent, stucaturile, aurul și picturile din tavan care par să deschidă spațiul spre cer. Barocul s-a răspândit în secolele XVII–XVIII și urmărește efectul spectaculos: altare înalte, coloane răsucite, contraste puternice între lumină și umbră. Turlele au adesea coifuri în formă de bulb. Exemple accesibile sunt Domul romano-catolic din Timișoara și Biserica Sfânta Treime din Sibiu.

Cum se compară stilurile la prima vedere?

Element Romanic Gotic Renaștere Baroc
Perioadă orientativă sec. XI–XIII sec. XII–XVI sec. XV–XVI sec. XVII–XVIII
Arcul Rotund Ascuțit Rotund, pe coloane Rotund sau curbat liber
Zidurile Groase, masive Subțiri, cu contraforți Echilibrate, simetrice Ondulate, decorate
Ferestrele Mici Înalte, cu vitralii Regulate, cu ancadramente Mari, ovale sau rotunde
Impresia generală Fortăreață Verticalitate Ordine și calm Mișcare și fast

Ce capcane apar la datarea unei clădiri?

Cea mai frecventă capcană este stilul „neo”: în secolul al XIX-lea și la începutul secolului XX s-au ridicat numeroase biserici neogotice sau neoromanice, care imită formele vechi. Ele se recunosc după piatra sau cărămida foarte regulată, după decorul repetat identic și după aspectul îngrijit, unitar, al întregii clădiri. Alte situații care pot induce în eroare:

  • turnurile adăugate sau refăcute după incendii, în alt stil decât nava;
  • interioarele baroce în biserici cu exterior gotic, rezultat al refacerilor ulterioare;
  • tencuielile noi care ascund zidăria veche;
  • bisericile fortificate, unde zidurile de apărare acoperă forma inițială a clădirii.

Panourile de informare de la intrare și plăcuțele de monument istoric indică de obicei etapele de construcție. Observarea atentă se potrivește cu metoda din articolul despre cum se citește un oraș vechi într-o singură zi, iar în lăcașurile de cult se respectă regulile de vizitare descrise în ghidul despre vizita la mănăstire sau la o biserică de lemn.

Rămân de actualitate

DiverseAventură și naturăTurism culturalDestinații exoticeAfaceriCălătorii de weekendTechAuto